De cate ori nu ne incearca cate un gand de felul urmator: „Ar trebui sa angajez un detectiv particular!”. Dupa care renuntam la a-l concretiza pentru ca … dar si pentru ca niste retineri ne impiedica sa concretizam acest lucru. Pe acelasi principiu al amanarii vizitei la stomatolog, amanam angajarea unor profesionisti, pana ce situatia devine critica si imperativa.
Apelarea la serviciile unui detectiv particular nu ar trebui sa fie purtatoare de riscuri suplimentare fata de recurgerea la orice alt prestator de servicii. Dar in cazul relatiei client – detectiv putem vorbi totusi de cateva „temeri” specifice:
· Teama de indiscretia detectivului – Poate fi una justificata insa ceea ce trebuie sa stie clientul este faptul ca pastrarea discretiei este o conditie de baza in munca de investigatii private si ca majoritatea membrilor acestei bresle o trateaza cu maxima seriozitate. Si daca nu o face din convingere, ori de frica consecintelor nerespectarii unui angajament asumat in fata clientului, sigur o sa o faca din ratiunea ca orice incalcare a ei este de natura sa-i afecteze negativ intreaga activitate viitoare. Indiscretia il va scoate cu siguranta de pe piata. Din aceste cauze, detectivul nu o sa-si permita sa dezvaluie persoanelor neautorizate diferite detalii despre cazul dumneavoastra. O poate face doar in anumite situatii in care exista acceptul expres exprimat al clientului sau in cazurile reglementate de lege si care se refera la informarea Parchetelor, a Instantelor de Judecata sau alte institutii ale Statului.
· Teama de insucces – Cazuistica este variata iar un detectiv particular nu va poate garanta intotdeauna ca va obține un anumit rezultat. Ceea ce ar trebui sa va poata garanta detectivul este faptul ca va întreprinde cu maxim de profesionalism activitatile asumate in conditiile legii. In baza celor relatate de client, detectivul va propune un plan de actiune, plan in baza caruia veti evalua la final prestatia acestuia. Responsabilitatea rezultatului estimat tine in primul rand de calitatea si oportunitatea masurilor propuse de detectiv si acceptate de client, asadar aceasta responsabilitate este impartita. Asemuiți detectivul particular avocatului care va reprezinta intr-un proces dar care nu va poate garanta castigarea acestuia. Sau asemuiti-l medicului care nu va poate garanta ca o sa va insanatositi dar se ocupa de boala dumneavoastra asa cum stie el mai bine.
· Teama de costuri exagerate – Serviciile detectivilor particulari nu sunt deloc ieftine, ba pe alocuri sunt chiar scumpe si din pacate nu toata lumea care ar avea nevoie de ele isi permite costul lor. Tarifele practicate de detectivi sunt in stricta corelație cu costurile intalnite in teren, cu resursele implicate (masini, persoane, tehnica, know-how), cu riscurile presupuse si inclusiv cu asigurarea discreției. Un mic procent din tariful platit detectivului este destinat sa acopere inclusiv acest aspect al discretiei! Clientul trebuie sa puna in balanta costurile estimate ale unei investigatii cu beneficiile probabile pe care le-ar putea obtine afland informațiile cerute detectivilor. Ca si in cazul unui proces, clientul este cel care decide daca isi asuma acest risc al costului sau nu.
· Teama de eventuale consecinte (legale sau de alta natura) asupra clientului - Clientul nu este raspunzator de eventualele greseli (abateri, infractiuni) pe care detectivul pe care l-a angajat le-a comis in derularea cazului lui. Detectivul trebuie sa ramana de partea legii si sa refuze acele solicitari ale clientilor care presupun derapaje in zone mai inchise la culoare. In acelasi timp, clientul trebuie sa inteleaga faptul ca nerealizarea unor demersuri de catre detectiv nu inseamna deloc nici lasitate, nici neprofesionalism, ci din contra: asumarea unui cod deontologic corect.
